Nimic mai simplu…

Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită unii pe alţii

Archive for the ‘Kitty Style’ Category

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – VIII (final)

Posted by Cafea cu menta on October 26, 2008

La un moment dat, mintea se eliberează de prejudecăţile cu care a fost hrănită; se face lumină; gândeşte singură: şi iată că aşa am ajuns la adevărata cheie a lucrurilor.

Primii noştri strămoşi (şi pisicile din rasa europeană au păstrat această credinţă) spuneau că cerul este un hambar foarte înalt, bine acoperit, unde soarele nu dăunează niciodată ochilor. “În acest hambar, spunea mătuşa mea, se află o turmă de şobolani atât de grăsani, că abia merg, şi cu cât mănânci mai mulţi, cu atât vin mai mulţi.”

Dar, evident, e părerea unor nefericiţi, care, hrănindu-se mereu doar cu şobolani, nu-şi imaginau altă mâncare mai bună. Si-apoi, hambarele sunt maro sau gri, iar cerul e albastru – şi asta înseamnă confuzie.

În realitate, ei îşi întemeiau opinia pe o observaţie destul de subtilă: “Se vede cu ochiul liber, spuneau, că cerul este un hambar din paie sau din făină, pentru că adesea apar nori gălbui, atunci când se cerne grâul, sau nori albi, ca atunci când se pudrează pâinea în coş.”

Dar vin şi le spun că norii nu se formează  nicidecum din firele de praf dintre grăunţe sau din făină, pentru că, atunci când acoperă cerul, peste noi cade ploaia.

Alţii, mai rafinaţi, au crezut că rotisorul este Dumnezeu, spunând că e sursa tuturor lucrurilor bune, se roteşte întotdeauna, stă pe foc fără să se ardă şi e de ajuns să te uiţi la el ca să cazi în extaz.

După părerea mea, nu s-au înşelat, dat fiind că ei îl vedeau prin fereastră, de departe, într-un fum poetic, colorat, scânteietor, la fel de încântător ca soarele în amurg. Dar, stând aproape de el ore întregi, eu ştiu cum e curăţat, reparat şi îngrijit în graba, şi am avut de pierdut su ştiinţa naivelor iluzii ale stomacului şi ale inimii.

Trebuie să-ţi deschizi mintea în faţa unor concepţii mai vaste, iar gândirea trebuie să urmeze căi mai sigure. Natura seamănă pretutindeni cu ea însăşi şi oferă prin lucruri mici, imaginea celor mari. De unde ies animalele? Dintr-un ou; prin urmare, pământul este un mare ou spart.

Te vei convinge de asta dacă examinezi forma şi extremităţile aceste văi care este lumea vizibilă. Este concavă ca un ou, iar marginile prin care atinge cerul sunt zimţate, ascuţite şi albe, ca la o cochilie spartă.

Făcând cocoloaşe, albuşul şi gălbenuşul au creat blocurile de piatră, casele şi pământul tare. Mai multe părţi au rămas moi, formându-se astfel stratul pe care îl lucrează oamenii; restul curge sub formă de apă, creându-se bălţile şi râurile; în fiecare primăvară, apa se împrospătează.

Cât despre soare, nimeni nu se poate îndoi de rostul lui: este o imensă făclie roşie care se plimbă deasupra oului pentru a-l prăji la foc mic; a fost spart special pentru a pătrunde mai bine căldura; gospodina face mereu aşa. Lumea este o imensă omletă.

Ajuns la acest nivel de înţelepciune, nu cred că mai am nimic de cerut de la natură, de la oameni, de la nimeni; poate cu excepţia câtorva mese copioase de la rotisor. Nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să adorm în propria-mi înţelepciune; şi asta pentru că perfecţiunea pe care am atins-o este sublimă şi nici o pisică gânditoare n-a pătruns misterul lucrurilor înaintea mea.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – VII

Posted by Cafea cu menta on October 25, 2008

Inteligenţa mi-am dezvoltat-o meditând. Printr-o metodă sigură, prin conjecturi solide şi printr-o atenţie constantă, am ajuns să cunosc multe dintre secretele naturii.

Câinele este un animal atât de pocit, cu un caracter atât de urât, încât a fost considerat întotdeauna un monstru, născut şi crescut în afara oricărei legi. Într-adevăr, dacă odihna este starea naturală, cum se explică faptul că un animal e întotdeauna agitat şi preocupat, fără vreun scop sau vreo nevoie, chiar şi când e sătul şi neînfricat? Dacă, în mod universal, frumuseţea constă în supleţe, graţie şi prudenţă, cum să admitem că un animal e întotdeauna brutal, zgomotos, nebun, repezindu-se asupra oamenilor şi alergând după şuturi şi uşuiri? Dacă favoritul, capodopera creaţiei, este pisica, atunci cum putem înţelege că un animal o urăşte, o fugăreşte fără să fi fost nici măcar zgâriat şi-i rupe coastele fără să aibă chef s-o mănânce?

Aceste contradicţii arată că. în general, câinii sunt blestemaţi; e foarte adevărat că sufletele vinovate şi pedepsite intră în trupurile lor. Aceste spirite suferă: de aceea ei sunt furioşi şi agitaţi încontinuu. Ele şi-au pierdut raţiunea: de aceea ei distrug totul, sunt bătuţi şi stau legaţi aproape toată ziua. Ele urăsc frumosul şi binele:  de aceea ei încearcă să ne sfâşie.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – VI

Posted by Cafea cu menta on October 24, 2008

Am meditat îndelung asupra semnificaţiei fericirii ideale şi cred că am descoperit lucruri esenţiale.

Atunci când e cald, fericirea înseamnă, fireşte, să dormitezi lângă o baltă. Bălegarul intrat în descompunere răspândeşte o mireasmă încântătoare; paiele lucesc în lumina soarelui. Curcanii îşi întorc privirea drăgăstos, lăsând să le cadă pe cioc mărgelele roşii. Găinile scormonesc paiele şi-şi îndeasă ditamai pântecul ca să inhaleze căldura care se ridică. Balta scânteiază, plină de insecte colcăitoare care fac bulbuci la suprafaţa apei. Albul aspru al zidurilor face şi mai adânci crăpăturile albăstrii în care bâzâie musculiţele. Cu ochii întredeschişi, visezi şi, cum nu-ţi mai trece nimic prin cap (cu gândul nicăieri), nu-ţi doreşti mai nimic de la viaţă.

Iarna, fericirea înseamnă să stai lângă foc, la bucătărie. Flăcăruile mistuie buturuga şi aruncă scântei, aracii trosnesc şi se crapă, iar fumul încolăcit urcă spre horn până la ce. În acest timp, frigarea este întoarsă, într-un tic-tac armonios şi mângâietor. Pasărea pusă în frigare se face roşiatică, apoi maronie, e perfectă; grăsimea care o înmoaie îi atenuează nuanţele; un parfum îmbietor îţi tulbură cât ai clipi simţurile;  te lingi pe buze fără să vrei; respiri divinele emanaţii ale slăninii; cu ochii spre cer, într-un profund extaz, aştepţi ca gospodina să scoată carnea din frigare şi să-ţi ofere ceea ce ţi se cuvine.

Cel care mănâncă este fericit; cel care digeră este mai fericit; cel care dormitează digerând este şi mai fericit. Restul nu e decât vanitate şi nerăbdare a sufletului. Un om fericit este cel care, ghemuindu-se la căldurică, cu burta plină, îsi simte stomacul la treabă şi pielea pocnind de sănătate. Gâdilatul delicat pătrunde şi mişcă uşor fibrele. Exteriorul şi interiorul se bucură cu toţi nervii. Dacă lumea ar fi un mare Dumnezeu preafericit, aşa cum spun înţelepţii noştri, pământul ar trebui să fie un pântec imens, veşnic ocupat să digere creaturile şi să stea cu burta dolofană la soare.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – V

Posted by Cafea cu menta on October 22, 2008

Muzica este o artă cerească, şi este clar că rasa noastră deţine acest privilegiu artistic; ea se naşte din străfundurile fiinţei noastre; oamenii ştiu prea bine că nouă ne datorează asta, atunci când vor să ne imite cu viorile lor.

Cânturile noastre divine sunt inspirate de cerul înstelat şi de fiorul dragostei. Imitatori nepricepuţi şi ridicoli, oamenii se adună într-o sală joasă şi ţopăie, crezând că ne egalează. Sus pe acoperiş, în splendoarea nopţii, când ţi se ridică tot părul, tocmai atunci poţi auzi dumnezeiasca melodie. Din invidie, ei ne blesteamă şi aruncă în noi cu pietre. Să crape de furie; vocea lor searbădă nu va atinge niciodată aceste grave triluri miorlăitoare, aceste sunete stridente, aceste arabescuri nebune, aceste extraordinare fantezii pline de inspiraţie, care potolesc sufletul şi celei mai neastâmpărate pisici; în timp ce vocea noastră vibrează până sus, unde voluptoasele stele se cutremură, iar luna păleşte de-atâta iubire.

Ce fericit eşti când eşti tânăr şi ce greu e să-ţi pierzi iluziile sfinte! Şi eu am iubit, şi am alergat pe acoperişuri mlădiindu-mi volutele de bas. O verişoară de-a mea s-a lăsat impresionată şi, după două luni, a adus pe lume şase pisoiaşi, un amestec de negru şi roz. Am venit în fugă şi am vrut să-i manânc: era şi dreptul meu, căci  doar eram tatăl lor. Cine-ar fi crezut-o? Verişoara mea, soţia mea, cu care voiam să împart festinul, mă săgeta cu privirea. Această brutalitate m-a indignat, aşa că am sugrumat-o pe loc; după care am devorat toţi puii. Dar nefericiţii micuţi nu erau buni de nimic, nici măcar să-şi hrănească tatăl: veo trei zile carnea lor moale mi-a picat greu la stomac. Dezgustat de marile pasiuni, am renunţat la muzică şi m-am întors la bucătărie.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – IV

Posted by Cafea cu menta on October 21, 2008

Cu toate că e morocănos, unchiul meu mărturiseşte că acum lucrurile merg mai bine decât altădată. Spune că la început rasa noastră a fost sălbatică şi că mai trăiesc în păduri pisici asemănăroare cu primii noştri strămoşi, care prindeau din când în când vreun şoarece-de-câmp sau vreo belhiţă, dar mai mereu se alegeau cu împuşcături. Alţii, slabi şi fără păr, umblau prin şanţuri şi băgau de seamă că nu prea mai sunt şoareci.. Crescuţi în culmea fericirii terestre, noi ne mişcăm linguşitori coada prin bucătărie, mieunăm drăgăstos de câteva ori, mai lingem farfuriile goale şi, în cel mai rău caz, încasăm într-o zi întreagă vreo zece scatoalce.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – III

Posted by Cafea cu menta on October 20, 2008

Animal cu mare experienţă de viaţă, foarte bătrân, unchiul meu, m-a învăţat istoria universală.

La început, când s-a născut el, stăpânul murise, copiii erau la înmormântare, servitorii, la bal şi toate animalele erau libere. Era un balamuc îngrozitor; un curcan care se umfla în pene-i de toată frumuseţea a fost jumulit de confraţii săi. Seara, pe furiş, un dihor a supt sângele aproape tuturor păsărilor de baltă, care, normal, n-au mai scos nici un zgomot. În ogradă era un spectacol minunat; ici-colo câinii devorau o raţă; ca să se amuze, caii loveau câinii în spate; până şi unchiul meu ronţăia vreo zece puişori. Erau vremuri bune, mi-a spus el.

Seara, oamenii s-au întors şi, odata cu ei, s-au năpustit şi loviturile de bici. A primit şi unchiul meu un bici care i-a smuls o bucăţică din blană. Legaţi şi plini de sânge, câinii urlau spăşiţi şi lingeau mâinile noului stăpân. Caii şi-au reluat bătaia cu un zel administrativ. Păsările, puse la adăpost, cloncăneau binecuvântări; numai că, după şase luni, când a venit negustorul de păsări, au fost tăiate dintr-un foc cincizeci. Gâştele, printre care se afla şi bunea mea prietenă defunctă, băteau din aripi, spunând că toate sunt la locul lor, şi-l lăudau pe fermier, binefăcătorul tuturor.

Posted in Cultura, Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – II

Posted by Cafea cu menta on October 18, 2008

Când mi s-au întărit lăbuţele, am ieşit în lume şi numaidecât am făcut cunostinţă cu o gâscă, o pasăre vrednică de stimă, pentru pântecelul ei călduţ; cât timp am stat ghemuit sub ea, am crescut cu discursurile sale filozofice. Spunea că ograda de păsări era o republică de aliaţi; că marele industriaş, adică omul, fusese ales drept conducător şi că, deşi gălăgioşi, câinii erau paznicii nostri. Îmi plângeam de milă sub pântecelul bunei mele prietene.

Într-o dimineaţă, gospodina s-a apropiat de ea cu un aer mieros, defilând în mână cu un pumn de orz. Gâsca şi-a întins gâtul să ciugulească; gospodina a prins-o, scoţând apoi la iveală ditamai cuţitul. Unchiul meu, filozof sprinten, a alergat şi a început să o încurajeze pe gâscă, pentru că ţipa de mama focului: “Dragă surioară, îi spunea el, mâncându-ţi carnea, fermierul va fi mai inteligent şi va veghe mai bine la bunăstarea ta; iar câinii, hrănindu-se cu oasele tale, vor putea să te apere mai bine.” Acolo sus, gâsca a tăcut; capul i-a fost retezat şi un soi de tub roşu se iţea din gâtul sângerând. Unchiul a fugit spre capul tăiat şi l-a laut numaidecât; niţel speriat, m-am apropiat de balta de sânge şi, fără să-mi dau seama prea bine ce fac, mi-am băgat boticul; sângele era foarte gustos şi m-am dus la bucătărie să mai iau.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici – I

Posted by Cafea cu menta on October 17, 2008

M-am născut într-un butoi, în cotloanele magaziei cu fân; lumina cădea peste ochişorii mei cei închişi, aşa că, în primele opt zile, totul mi s-a părut roz.

În a opta zi, a fost şi mai bine; am deschis ochii şi am văzut cum o lumină puternică a căzut peste umbra cea neagră; praful şi gazele parcă dansau. Fânul era cald şi înmiresmat; păienjenii dormeau atârnaţi de ţigle; muştele bâzâiau; toata lumea părea fericită; asta mi-a dat curaj şi am vrut să ating placa albă în jurul căreia se roteau aceste mici diamante, prinsă de acoperiş printr-o coloană de aur. Mă rostogoleam ca o minge, aveam ochişorii pârliţi şi coastele rupte; mă sufocam şi tuşeam toată ziua.

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Aveti pisica? Felixitari!

Posted by Cafea cu menta on October 17, 2008

Sfincsi cu blana coboara de pe platoul Mâţu-Pisu, unde zice-se că i-ar fi debarcat martienii, spre a ni se incolaci pe glezne si suflete. Priviti – caci aveti la ce – si va minunati. In nici o creatura a lumii nu s-au topit mai deplin lenea si sprintenul, tenacitatea si capriciul, imbuibarea si saltul gracil, indiferenta si pisalogeala, smecheria calma si suieratul amenintator, voluptatea somnului si cheful de joaca. Pisica e certificatul de nastere al lumii pe dos. Mansonul asta cu ochi iti dicteaza si iti impune, te enerveaza si te vrajeste, ti se suie-n cap si ti se cuibareste-n suflet. Esti ditamai omul si n-ai strop de autoritate in fata pisicii. Daca-i ordoni, te ignora. Daca o rogi, rade de tine. Daca o somezi, se propteste in labe, se intinde, se curbeaza ca arcul unui pod si-si ia singura masura razgaielii. Inteleptii au decis resemnati. Exista un singur lucru pe care poti sa-l faci in fata unei pisici: s-o lasi in pace.

Vorba e veche si verificata: cainii au stapani, pisicile au angajati. Confirm cu apasare: asa este. Fiecare om care aspira la anturaj felin se prezinta, fara sa stie, la un interviu telepatic in urma caruia cea care alege e pisica. Candizii sau caposii care cred ca a lor e puterea optiunii au in scurta vreme ocazia sa-si deplanga naivitatea. N-au ales, ci au fost scanati, triati din ochi, testati si in cele din urma acceptati. Sa ne intelegem. Nu tu, omule, accepti o pisica, oricat de greu tiar cadea acest adevar. A, e casa ta, sunt banii tai, tu o hranesti, tu ii strangi mizeriile si tot tu o duci la doctor cand e bolnava? Pai tocmai aici e clenciul. Iar in spatele lui, paradoxul. Pisica depinde de tine (si uneori are grija sa-ti spuna ca stie, sub forma unei ocheade languroase), dar cel acceptat tot tu esti. Si-acum intebarea: cine-i mai inteligent? Aud?

E greu de spus prin ce anume fascineaza pisica, care sunt strategiile ei de cuceire. Va tebui sa mai treaca multa vreme pana sa ne lamurim din ce motiv capitulam in fata autoritatii ei. Unii ii invoca frumusetea, perfectiunea estetica, armonia pe care nici macar pata asimetrica de sub ochi sau de pe ureche n-o poate ciobi. Altii se lasa sedusi de torsul ei rasplatitor pe care-l aud dupa ce-si fac datoria si o mangaie gospodareste, la doua maini, cu simt de raspundere, pana la amortirea degetelor si blocarea salelor. Unii nu pot rezista mieunatului ei in diverse registre – imperativ, tandru-implorator, sugubat, dictatorial, pufos, insinuant, agresiv sau smerit. Altii isi ingroapa fata in blana ei si se trezesc in felinirvana.

Cei care cad astfel in robia aparentelor au nevoie de o drastica trezire la realitate. Ultimele cercetari in domeniu arata ca principala trasatura a pisicii e arta de a suscita simpatie comportandu-se antipatic. Performanta nu e la indemana oricui, sa fim sinceri. Cand un om face lucruri nesuferite, el devine – in mod logic – nesuferit. Cand o pisica face lucruri nesufeite, ea devine – in mod ilogic – obiect al adoratiei. Suprematia felina e violenta, nera si implacabila. Pisica nu se simte datoare sa castige dragostea omului prin fapte bune. Si, in fond, de ce ar face-o? Omul i-a dovedit deja ca-i apreciaza la fel de mult nazbatiile. Daca un copil darama un ghiveci cu mingea si intra cu pantofii innoroiati in sufragerie, risca o scatoalca sau macar o vorba de repros. Daca pisica sfasie perdeaua, franjureaza fotoliile abia cumparate, scamoseaza covorul cozonacindu-l cu ghearele si isi face nevoile in papucii de casa, o luam in brate si o consolam pentru pocinogul pe care ni l-a pricinuit.

Abia cand mangai pisica iti dai seama la ce distanta enorma se afla fata de caine. Iata momentul adevarului, voila testul infailibil, care lamureste pe toata lumea ca nu exista numitor comun pentru calin si canin. (Faptul se poate constata la fel de bine in preajma tomberonului, cand arunci gunoiul: Grivei tatoneaza zona sfios, cu ochi lirici, pandind zgarciul de pe os cu coada intre picioare, pe cand Burlanita te fixeaza cu bumbii fosforecenti ai privirilor, trufasa in tot ce face si unduindu-si coada ca pe o cobra vrajita de fluierul indianului. Unul te invaluie, cealalta te infrunta.) Mangaierea e un barometru fara gres. Cainele se gudurasi cerseste, pisica se infiinteaza si pretinde. Intr-un caz, rugamintea apoasa, cu o mutra care ar imblanzi un calau saudit. In celalalt, tupeu cat incape, tencuit pe un facies de inchizitor operat de clementa. Paznicul casei abia de cuteaza sa se atinga cu varful botului: “Nu te supara, nu mi-o lua in nume de rau, te rog din tot sufletelul meu, scarpina-ma trei secunde sub barbie.” Rasfatata iti ordona cascand gura scurt, sonor si dusmanos: “Pune mana si presteaza.” Corolarul acestei melancolice ocupatiuni e ca pe caine poti sa-l terzesti si noaptea din somn ca sa-l mangai, pe cand pisica se lasa dezmierdata exclusiva cand are ea chef. Tocmeala sau cale de mijloc nu exista.

In zburda ei prin viata noastra, pisica mai face un lucru aflat la indemana putinilor alesi: te obliga sa-i admiri stilistica escrocarii. Stii din capul locului ca ai de a face cu o traficanta de emotii, dar te lasi imbrobodit. Daca azi ghemul blanos te duce cu presul, singura ta alinare e ca maine te va duce cu zaharelul. Exista aici o varietate a procedeelor pacalitorii care i-ar umple de invidie pe multi bipezi. Pisica mimeaza vulnerabilitatea, dar in spatele moliciunii ei retractile se ascunde un psihic de ciment si o voluptate a sfidarii cum mai vezi doar in filmele cu gangsteri care provoaca politia. Cand ii vine bine, iti lasa impresia ca, la o adica, stie si ea sa te apere de rele. Se cocoata pe bratul fotoliului unde citesti, adoptand postura unui cerber imbufnat. Ti se suie in cap, pazindu-ti inspiratia si avand grija sa nu fuga (da-te jos, Melville, si lasa-ma sa termin ce am de scris). Ti se cuibareste pe burta cand nu te simti in apele tale si se uita la tine fara o expresie anume, inducandu-ti ideea tampita ca-ti vindeca suferinta, cand, de fapt, nu face decat sa ti-o sporeasca. Nu trebuie sa fii Stephen Hawking ca sa-ti dai seama ca, daca te doare stomacul, ultimul lucru de care ai nevoie e apasarea a douasprezece kilograme de carne imblanita.

Bine-bine, dar, daca lucrurile arata atat de neplacut, mai avem vreun motiv sa tinem pe langa noi amestecul acesta de odalisca si tiran? Avem, vezi bine. Abia asteptam sa-i simtim frecarea tandra de picior, semn ca nu mai e mancare in farfurie. Abia asteptam sa ne asezam in fata televizorului si sa fim cuceriti de marele maestru al escaladei ventrale, care ni se opreste pe piept si incepe sa ne framante cu ghearele (rupandu-ne, ce-i drept, tricoul). Abia asteptam sa desfacem punga de lapte si sa auzim darabana furibunda a labutelor pe parchet, in directia bucatariei. Si – sa fim sinceri – ne place sa obtinem iubirea altora prin lupta. Cainele iti pune sufletul si dragostea pe tava, iar ca sa-i vezi ochii trebuie sa-i dai la o parte lacrimile. Altfel spus, nici o provocare. Pisica, in schimb, e o vietate nazuroasa, ciufuta, careia ii intri in voie doar daca ai resurse enorme de diplomatie, tact si Whiskas (se recomanda sortimentul de vanat, versiunea “pentru adulti”).

In ce ma priveste, dupa treisprezece ani de companie felina, am o singura dilema. Ce fac daca Melville, Klinger si Aramis, cotosmanii mei, cer sa fie mangaiati in acelasi timp?

Radu Paraschivescu

Posted in Cultura, Kitty Style, Literatura, Sentiment | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Hippolyte Taine – Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici

Posted by Cafea cu menta on October 17, 2008

Editura Art

Colecţia Dulapul îndrăgostit

ISBN 978-973-124-220-0

Traducere din limba franceză de Raluca Dincă

Text urmat de O seamă de pisicovenii franţuzeşti în transpunerea lui Şerban Foarţă

Prefaţă de Radu Paraschivescu

“Am studiat mult filozofii şi pisicile. Înţelepciunea pisicilor este infinit superioară.”

H.T.

Viaţa şi opiniile filozofice ale unei pisici este un text scurt, cinic şi plin de umor, pe care Hippolyte Taine l-a scris – parcă între paranteze, pentru a destinde şi a amuza cititorul – în ediţia a doua a lucrării Voyage aux Pyrénées. Considerat un text rar, adesea citat, dar de negăsit, acest volum este un mic clasic al literaturii despre pisici.

Să învăţăm aşadar din experienţa de viaţă a unei pisici care atinge un nivel sublim de înţelepciune: „Pământul e un ou spart, iar lumea, o imensă omletă.”

Posted in Kitty Style, Literatura | Tagged: , | Leave a Comment »

Fucking Brilliant :))

Posted by Cafea cu menta on October 2, 2008

Posted in Amuzant, Kitty Style, Muzica & Video | Tagged: , , | Leave a Comment »

Natural Puma Logo

Posted by Cafea cu menta on August 28, 2008

Posted in Amuzant, Kitty Style | Leave a Comment »

Google It!

Posted by Cafea cu menta on August 24, 2008

Iata cam ce cauta pe Google cei care ajung, accidental sau nu, pe blog-ul asta:

  • felicitari de ziua ta, de ziua ta, felicitari
  • animale de infiat (?!) online
  • nicolae guta daca nu ai copilasi averea (!?!?!?)
  • muzica inghetat
  • adoptii animale
  • peisaje motane (nu e greseala, omul cauta peisaje, ce n-ai inteles, motane?)
  • dominique dama de companie (daca vede Dominique…)
  • pisici
  • cum se trateaza depresia (da… poti incerca cu… pisici)
  • gravide futacioase (asta mi-a placut [in sensul de amuzat, nu va ganditi…])
  • gaudeamus igitur
  • pisicile energii negative
  • recenzie carte medicina
  • mihai ralea
  • felicitari de ziua mea (felicitari!)
  • darkicetheo (aici sigur e vreun cunoscut/a, eu nu as fi retinut nick-ul, sa-l caut pe net)
  • those wore the days my friend
  • inadaptati social (ma bucur ca search-ul indica site-ul asta la asa sintagma)
  • teoria valorilor (si iar ma bucur…)
  • psiholog bogdan (mai bine psihopat.. psiholog nu sunt in nici un caz!)
  • echipa conquiztador demisa
  • ce vede cainele in oglinda? (uite asta e interesanta, o sa caut si eu)
  • medic veterinar iepuras (iepuras si mai cum?)
  • nimic (ai venit exact unde trebuie!)
  • adoptii papagali
  • specialisti in depresie
  • video muzica
  • maxime despre pisici
  • motive sa devii medic veterinar (sigur cauta sa vada cam care e castigul in bani al unui medic veterinar, pentru ca motivele pentru care te-ai face veterinar (si) din pasiune sunt evidente)
  • fenomenul de intemeiere in spatiu (say what?!)
  • pisica nu are nimic
  • articole de vara
  • pisica si iepurasul impreuna (draguta imagine, nu?)
  • izolare tevi
  • trilulilu cu pisici (este plin de pisici, pe trilulilu, poti incepe de aici)
  • e bine sa scoatem pisicile la plimbare?
  • enciu hi5 (?!?)
  • batman noaptea intunecata
  • formula as (ohooo… mai e revista aia?)
  • pup catei pe pisici
  • tevi cu animale
  • george nicolescu
  • separare conducta apa bloc
  • izolarea balconului
  • cum pot schimba formatu(‘) la un film
  • rock de dragoste
  • ce contine sperma (spermici mici)
  • cu pisici indragostite (doar pisicutele in doua labute cred ca se pot indragosti…)
  • ce viata de nimic (buddy!)
  • kitty style
  • fumatul in sarcina propuneri
  • perspectiva profesionala (ai cautat asta… si uite unde ai ajuns… tot acolo unde ajungi si daca o sa cauti “nimic”. lol
  • animale companie depresie
  • fenomenul recenzie
  • vreau sa fim mare vedete video clip
  • gustul culturii istoric
  • melodia may(!) way
  • varsta lui jean claude van dame (asta-i ala cu trasura trasa de reni?)
  • pot mima barbatii orgasmul? (pot! pot mima o relatie intreaga, pot mima compasiune si intelegere, pot mima si romantism; DAR nu pot mima nicidecum o erectie sau o ejaculare.)
  • cum sa-mi desfund nasul (ohooo… cate modalitati sunt…)

… si toate astea doar in luna august…
P.S.: Foarta multe cautari au continut cuvantul “depresie”, ceea ce mie imi spune mult despre starea multora dintre oamenii zilelor de azi…

Posted in Aberatii, Adoptii animale, Amuzant, Cultura, Dark Times, Erotic, Jeg, Kitty Style, Media, Muzica & Video, My Clips, Politic, Regret, Romania + si -, Sentiment, Simple Vorbe, Social | 3 Comments »

Pisicile si câinii nu sunt programati genetic sa se urasca

Posted by Cafea cu menta on August 4, 2008

http://www.gandul.info/stiinta-si-tehnologia/pisic- ile-si-cainii-nu-sunt-programati-genetic-sa-se-ura- sca.html?4588;2803251
Pisicile şi câinii nu sunt programaţi genetic să se urască

Doi dintre cei mai buni prieteni ai omului – pisica şi câinele – nu sunt nicidecum programaţi genetic să se urască, ba chiar se înţeleg de minune de cele mai multe ori, contrar miturilor perpetuate în poveşti şi desene animate. Un studiu al Universităţii din Tel Aviv, efectuat asupra a 170 de familii care aveau ca animale de companie atât un câine, cât şi o pisică, a demonstrat că în două treimi din aceste case relaţiile dintre patrupede puteau fi definite ca „amicale”.

Într-un sfert din cazuri, animalele erau indiferente unul faţă de altul, iar de-abia în a zecea parte din familiile analizate existau încăierări dese. Pe baza observaţiilor făcute, cercetătorii israelieni au venit şi cu o „formulă ideală” pentru a mări şansele bunei înţelegeri între patrupede. Relaţiile cele mai prieteneşti se dezvoltă dacă primul animal adoptat este pisica şi dacă patrupedelor li s-a făcut cunoştinţă când pisicuţa era mai tânără de şase luni, iar căţelul avea sub un an. (B.M.)

Multumiri din nou MissRozalia!

Posted in Kitty Style | Leave a Comment »

Pisicile trateaza depresia

Posted by Cafea cu menta on July 17, 2008

Multumiri Miss Rozalia!

http://sanatate.jurnalul.ro/articole/115878/pisica- -ma-trateaza-de-depresie.html


Pisica mă tratează de depresie
08/07/2008
de Andrada Floria
Le vedem la petshop sau pe stradă, zgribulite de frig. Ne îndrăgostim pe loc de ele şi le luăm acasă. Avem grijă de ele, le hrănim, ne jucăm cu ele şi, în scurt timp, animalele de companie ajung să facă parte din familia noastră şi nu ne mai putem imagina cum ar fi viaţa fără căţelul, pisica sau papagalul nostru. Se spune despre pisici că au capacitatea de a capta energiile negative din casă şi de a emana energie pozitivă. Iar despre cîini, că ne sînt fideli toată viaţa. Dar sănătatea noastră are de cîştigat de pe urma animalelor de companie? Ne răspund la această întrebare medicii veterinari Cristian Bădineci şi Cristian Enciu de la clinica veterinară Crystal Vet.

“O dată cu adoptarea unui animal de companie, viaţa noastră se poate schimba aproape complet. Am întîlnit oameni alcoolici care, după ce şi-au luat un căţel sau o pisică, au început să bea din ce în ce mai puţin şi să devină mai responsabili. Am văzut, de asemenea, bărbaţi lipsiţi de sentimente şi introvertiţi care, după ce familia a adoptat o pisică, au devenit mai afectuoşi şi mai comunicativi”, dezvăluie specialiştii.

Adio gîndurilor negative!
O serie de studii realizate în Statele Unite ale Americii arată că persoanele cu o formă uşoară de depresie, care adoptă un animal de companie, de preferat un căţel sau o pisică, prezintă o calmare vizibilă a simptomelor depresive. “Acest lucru se poate explica prin faptul că animalele de companie ne distrag atenţia de la gîndurile negative. Trebuie să scoatem cîinele la plimbare, să hrănim pisica, să o mîngîiem, să o ducem la veterinar… Şi astfel avem o preocupare extrem de plăcută, care ne uşurează simptomele stărilor depresive. Ba mai mult, animalele de companie răspund tuturor eforturilor noastre cu foarte multă dragoste. Ceea ce ne îmbunătăţeşte imediat starea de spirit”, explică specialiştii noştri. Însă nu doar pisicile şi cîinii ne alină stările depresive. Putem să adoptăm şi un hamster, un papagal, un porcuşor de Guineea sau un iepuraş, dacă simţim că ni se potrivesc mai bine.

TERAPIE. Un psiholog din New York, Boris Levinson, a fost primul care a utilizat în schemele sale de tratament terapia cu animale. În 1962, Levinson trata un băieţel cu tulburări comportamentale, introvertit şi instabil din punct de vedere emoţional. Multă vreme, tratamentul nu şi-a făcut efectul. Pînă în momentul cînd Levinson i-a spus copilului să vină la şedinţele de terapie împreună cu animalul lui de companie.

Posted in Kitty Style | Leave a Comment »