Nimic mai simplu…

Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită unii pe alţii

Archive for October, 2009

DERBY PD-L – PSD. CÂŞTIGĂTOR: BĂSESCU

Posted by Cafea cu menta on October 4, 2009

Un nou meci în derby-ul ligii “Alianţa Ioc”, cu Geoană şi Boc.

Cum ne apropiem vertiginos de alegeri, toate eforturile, intelectuale sau nu, precum şi toată atenţia jucătorilor politici, mari şi mici, blonzi şi bruneţi, se îndreaptă către arena unde, acum ceva timp, PD-L şi PSD au semnat declarativa Alianţă făcătoare de min(ci)uni şi salvatoare din criză.

Încă din faşă, bebeluşul ăsta politic şi-a pătat scutecelul, pe ici, pe colo, mai mult sau mai puţin vizibil, mai mult sau mai puţin mirositor.

Declaraţii şi acţiuni pro şi contra au tot fost; acuze şi dezvinovăţiri, de asemenea. Ieşiri în atac, lovituri cu capul (şi fără), faulturi şi cartonaşe. O salată! Salată bine condimentată, servită electoratului, să-i aline foamea în vremuri de restrişte mondială.

Alianţa PD-L – PSD a fost declarată încă de la început ca având o nouă doctrină, de data aceasta populară, nu politică: “fă-te frate cu dracu’, până trece primejdia”. Cine-i dracu’? Păi, pe rând, toţi au fost. Sau nici unul. Dracu’ ştie…

Întorcându-ne la meci, mai bine zis, în prelungiri, avem şi primul fault. Al lui Nica. Dan Nica. Ministrul de Interne Dan Nica. Cică se încearcă fraudarea alegerilor prezidenţiale. “Schimbare!”, strigă jucătorii PD-L. “Blasfemie! Huo!”. Fundaşul de dreapta, Emil Boc, îl goneşte de pe teren pe Nica. “N-a fost, domnule, nimic!”, se revoltă PSD-iştii.

În toată această a-nu-ştiu-câta gâlceavă creată, jucătorii PSD ameninţă că părăsesc terenul. Meciul este compromis. Fluierături se tot aud, dar nu sunt ale arbitrului, ci ale spectatorilor. Iarăşi asistă la un blat. Iar au uitat echipele pentru ce sunt acolo şi acum joacă în interes propriu. Deja-vu.

“Plecaţi şi câştigăm la masa verde, strigă primul ministru Boc. “Ba nu! Vă contestăm!”, răspunde Geoană. Şi uite-aşa, înnămoliţi în mocirla terenului politic (fiindcă e sezon ploios), fundaşi şi atacanţi, portari şi simulanţi, antrenori şi-agitatori, s-au decis să apeleze la un forum. Nu European, ci Cotrocenar. Mai exact, echipele adverse-aliate (!) s-au dus cu lacrimi în ochi şi julituri în ministere, la împăciuitorul Traian Băsescu. După ce le-a ascultat of-ul, Oracolul din Cotroceni a propus: ori chemaţi arbitru strain, adică numiţi un ministru independent, de comun acord, ori aduceţi unul din divizia B, adică liga opoziţiei.

Se pare, însă, că această mediere nu a fost pe placul PSD-ului, părând mai degrabă o mediere făcută “de ochii lumii”. Ba mai mult, Băsescu este bănuit că ar fi pus puţin umărul la crearea conflictului şi că încearcă să rupă coaliţia şubredă. El să fie oare dracu’?

Se pare că da, fiindcă până la urmă Don Băsescu a dispus eliminarea pesedistului. Fuse, fuse şi se duse. Numai că împreună cu Nica s-au dus şi restul, umplându-i braţele lui Boc cu demisii scrise cu pix roşu. Uite o promisiune pe care PSD a respectat-o: demisie în lanţ. Toţi jucătorii au plecat din teren, lăsând echipa portocalie fără adversar.  Observatorul de onoare al PSD, septuagenarul Iliescu, spune că n-a jucat la pariuri, că meciul ăsta a fost blat încă de la început. S-a dorit scoaterea PSD-ului din teren, asta s-a întâmplat. Pare că şi auto-eliminaţii se simt uşuraţi de acest deznodământ. Deşi nimeni nu o declară, situaţia asta conflictuală în aceeaşi alianţă a erodat pe toată lumea. Curios de urmărit acum ce transferuri interne se vor produce şi pe ce sume, pe ce interese, pe ce ministere.

“Ţara noastră se află la o răscruce”, afirmă un jucător de rezervă. În ultimul timp numai răscruci am avut. Cruci şi răscruci, de-ţi vine să te cruceşti. Nea’ Stendhal a scris o oarecare operă: “La răscruce de vânturi”. Ce frumos! Avem, deci, răscruci. Şi vânturi. S-a vânturat alianţa, bate vântul în economie, mai vine şi vântul schimbării. Mai trag şi alţii vânturile lor. Să ne ferească Cel de Sus de uragane, că ne-am obişnuit cu vânturile şi răscrucile. Ptiu, ptiu, drace!

Spiritele sunt în continuare încinse. Doar că unele simt acum resemnate, altele oarecum satisfăcute. Ce mai contează mijloacele? Victoria-i victorie. Ce dacă publicul huiduie? Nici măcar de “circ şi pâine” nu s-au mai bucurat spectatorii. Păi de unde pâine şi seminţe pe stadion, cănd agricultorii sunt în grevă? Un spectator dezamăgit îi zice unui amic că ar fi mai bine ca toti jucătorii sa fie duşi la tribunal, că-şi bat joc de public. “Nu merge, bă, că si la ăia-i grevă…”

Posted in Dark Times, Jeg, Media, Politic, Romania + si - | Leave a Comment »