Nimic mai simplu…

Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită unii pe alţii

Archive for March, 2008

Osânda amintirii naşte agonie

Posted by Cafea cu menta on March 10, 2008

Un gând rătăcitor a pribegit prin mine

Oprindu-se o clipă, inofensiv şi mic

Meschin şi mincinos a otrăvit întreaga-mi minte

Păianjen nemilos, greşit-am cu nimic!…

Simt plasa cum se-ntinde, mor gândurile mele

Visez cum pier, le-aud cum plâng, se sting

Rămâneţi vii, voi, amintiri rebele!

Luptaţi, căci singur libertate nu pot să câştig…

Zadarnic!, dulci urme ale firii mele…

Otrava pânzei v-a transformat în picături de sare

Cât vreau să plâng! Am pleoapele prea grele

mă gândesc la mine? – în gând fiara-mi apare

“De ce mi te împotriveşti şi lupţi aiurea?

Înfrânt, neputincios si vinovat înduri

Supliciul unui suflet ce-şi pierde amintirea?

Clepsidra i-am oprit, l-am curăţat de gânduri…

Tu m-ai chemat!, în nopţi fierbinţi de vară

Şi m-ai lăsat de-atunci uitat în colţ de minte,

În întunericul uitării,ce sentimente omoară

Nu m-ai ucis, căci m-au hrănit cuvinte

Ce le-ai gândit naiv a inimii comoară

Îmbrăţişază-ţi noua stare şi scrie viitor

Cu sângele-ţi cerneală, pe pânza mea; iti sunt indrumator

Traieste-o altă viaţă, înalţâ-te, renaşte, e uşor!

Te-am omorât. Închină-mi-te să ajungi nemuritor.

Sau stinge-te golit de amintiri şi gândurile toate,

Motive sa trăieşti degeaba să găseşti încerci

Minţi moarte, albe, în locu-ţi vor renaşte

Schimbând cu tine pat de moarte – loc de veci…”

Călăul unui suflet îmi cere să mă vând

Şi voci din iad aşteaptă plecăciunea mea

În mine se distruge un ultim palid gând

Şi mă închin la el, pecetluindu-mi viaţa:

Renaşteţi voi!

Eu nici măcar nu cred în viaţa de apoi…

Posted in Simple Vorbe | Leave a Comment »

Parfum de primavara, un suflet mereu tanar…

Posted by Cafea cu menta on March 1, 2008

“Odata, Soarele cobori intr-un sat, luand chipul unui baiat. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita… Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar, intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze Soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si a inceput lupta. Si s-au batut zile intregi, pana cand zmeul a fost invins. Slabit de puteri si ranit, baiatul cel viteaz a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii erau fericiti, dar tanarul n-a apucat sa vada primavara. Sangele cald i s-a scurs din rani pe zapada. Si, in locul in care zapada se topea, apareau flori albe: ghiocei, vestitorii primaverii…

De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei ii ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Iar albul simbolizeaza puritatea si gingasia ghiocelului, prima floare a primaverii”.

mare1702.jpg

Posted in Simple Vorbe | Leave a Comment »