Nimic mai simplu…

Când oamenii sunt liberi să facă ce vor, de obicei se imită unii pe alţii

Archive for December, 2007

La inceput de sfarsit de sarbatori…

Posted by Cafea cu menta on December 31, 2007

Urari, ati tot primit.  Eu va doresc sa se si realizeze tot ce ati urat si vi s-a urat. La multi ani si realizari!

Posted in Blogroll, Simple Vorbe | Leave a Comment »

Craciun sau Decembrie?

Posted by Cafea cu menta on December 28, 2007

E noapte. E frig. E vant taios. E totul gri. Si cerul cenusiu geme impovarat de gerul arzator de rece. Sunt inca afara si simt ca imi ingheata fata. Ma doare chiar si sa respir. Doar gandul este dezmortit. Si el imi spune sa ma grabesc, caci nu mai e mult pana acasa. Imi arata soba fierbinte si pe bunicul, care alene, ritualic, arunca cate un bustean in vapaie, imi arata masa calda, delicioasa doar fiindca e facuta de bunica, imi arata pisicul lenes, nepasator la ce se intampla in jurul sau. Si ma grabesc… Poarta cade sec. De obicei trebuia sa ma ia in primire cainele, dar probabil e prea inghetat ca sa mai scoata boticul din culcus. […] Cata lumina! Si caldura! Si ce mirosuri imbietoare! Probabil a meritat sa indur tot acel supliciu. Asa pot aprecia acum la adevarata valoare caldura caminului bunicilor. Exact cum mi-am imaginat, exact cum e in fiecare an: bunicul langa soba, pisicul tolanit, numai bunica de data aceasta impletea tacticos, in sincron cu ticaitul ceasului de masa. Ma simt putin stanjenit. Am intrerupt un ritual, un ritual tacit, am intrerupt o liniste tamaduitoare. Stinghereala mea a durat insa putin. Bucuria intalnirii cu bunicii se regasea si in ochii lor si daca pana acum simteam din ce in ce mai bine caldura sobei, sufletul deja era toropit, umezindu-mi ochii. Ce seara! Incerc sa ma gandesc la ceva, la orice, insa nu pot, sunt coplesit de mirosul de mar, de trosnetul focului din soba, de privirile dragastoase, de linistea ce contrasteaza extraordinar cu ce-am lasat in spatele usii, sunt coplesit pana si de torsul motanului si de “tic-tac”-ul vechiului ceas de masa. Ce seara de vis! Ce mancare gustoasa! Cata siguranta simt! Poate sa suiere vantul afara cat vrea. Pot crapa toate pietrele de frig si sa se transforme in cenusa, nu imi mai pasa: eu sunt in siguranta! Geamurile vibreaza in rafalele de vant, copacii inghetati din fata geamului gem surd si o luna cascata, prea mare si rece, se uita de sus, insistent, la o casuta luminata, in care un nepot joaca cu bunicii “toci” si “tabinet”, o casuta in care un motan se joaca cu ghemele de lana lasate deoparte, o casuta in care nepotul adoarme fericit, caruia i se alatura si motanul obosit de atata joaca…

Zapada! Multa zapada! Fulgi mari, ce cad alene, in liniste, venind sa intregeasca o mare alba, tacuta, cu sclipiri de cristal. Unde e geamatul pomilor de aseara? Unde e pamantul negru si ursuz? Cine a inchis gura viforului, asa de galagios aseara? Cine a vopsit totul, pomii, casele, gardurile, in acest alb orbitor? Ce dimineata superba! Ma grabesc sa ies afara, in peisajul ce de data aceasta ma cheama sublim la el. Am hainele incalzite, din grija bunicii de a mi le aseza pe soba. O cana de lapte cald, cu multa spuma si cacao, manusile in maini si…afara! Abia deschid usa si un latrat vesel imi spune “buna dimineata”. Abia il vad pe Tuchi. E la fel de alb ca omatul. Doar ochii negri i se vad cand se apropie si bataitul alergic din codita. “Buna dimineata bai Bulgaras! Nu ti-a inghetat fundul? :)” Acompaniat acum, ma indrept spre gradina larga. De vis! Zapada scartaie la fiecare pas, in spate raman urme moi de pasi si de labute. Ne oprim impreuna, parca intelesi, in mijlocul gradinii. Ne ninge vesel, om si patruped, in ajun de Craciun…

Posted in Sentiment, Simple Vorbe | 2 Comments »